Interviu fulger cu Ela Voineag

Interviu fulger cu Ela Voineag

Pe Ela o stiu de la 18 ani cand isi dorea cu ardoare sa lucreze la MTV. Acum e actrita, are state vechi de prezentatoare TV si ma mandresc ca mi-e prietena!

 O remarcasem la cursurile organizate de MTV, cursuri ce familiarizau tinerii aspiranti cu lumea televiziunii. Acum prezinta Starbook, pe 1MusicChannel. Mi-e draga tare si ma mandresc ca am contribuit la descoperirea unei personalitati aparte cu un chip frumos.
Este „celebritatea” asa cum ti-o inchipuiai la 18 ani, cand urmai cursurile TV Talent?
Nu. Dar nu imi plac persoanele publice care se plang de greutati, neplaceri; nu se da la sapa…Si nici cele care se iau prea in serios; nu sunt chirurgi.
Ce iti doreai atunci?
Ceea ce imi doresc si acum. Sa fac lucrurile la care ma pricep cat mai mult timp, pe cat mai multi bani, facand minimum de compromisuri, alaturi de oameni dragi.
Ai inceput, dar si acum lucrezi intr-o televiziune muzicala. Care sunt cele mai tari personaje pe care le-ai intervievat?
Presedintele MTV Networks. Se plimba prin backstage la EMA (European Music Awards) incaltat in tenisi. Vedetele internationale ii cautau atentia; ceilalti nici nu stiau cine e.
Cu cine ai vrea sa faci un interviu?
Cu Charlize Theron.
Ce te-a indemnat sa dai la actorie?
Cand refuzi sa faci ceea ce simti ca trebuie sa faci te trezesti nefericit fara motiv. Si mi-ar fi fost rusine sa ma numesc actrita fara sa ma fi numit vreodata studenta la o facultate de actorie.
Cum ai descrie viata de student la teatru?
Eliberatoare. Te scapa de masti si te forteaza sa iti asumi propria persoana. In rest, e un mix intre biblioteca si carciuma, alaturi de oameni cu care ai ce vorbi.
Cum sunt castingurile pentru roluri?
Putine.
De ce are nevoie un actor pentru a se face remarcat?
Foarte mult noroc. Din pacate. Pentru ce face dupa, ii trebuie si alte date.
Te-ai implicat in actiuni umanitare. Cum ti-ai descoperit aceasta latura?
Nu e vorba de ce vrei sa faci; e vorba de ce nu poti sa faci! A venit o zi in care nu am putut sa las un caine aruncat in zapada si sa ma duc la biserica si sa ma asez la masa de Craciun ca si cand nu l-as fi vazut. Asa a inceput. Nu a fost cu vreo intentie.