Terapia cu delfini, o speranta pentru copiii cu dizabilitati

Terapia cu delfini, o speranta pentru copiii cu dizabilitati

Despre experienta noastra cu delfinii magici.

Mihai s-a nascut prematur la 27 de saptamani.A avut 900 de grame, 39 de centimetri si scorul APGAR 1. Si o hemoragie cerebrala de grad 3.Un debut deloc promitator. Insa, datorita unor medici si terapeuti dedicati, dar si a unor prieteni necuvantatori, baietelul meu diagnosticat cu paralizie cerebrala si hipoacuzie profunda a facut progrese remarcabile de la un an la altul.

Cum am aflat
Am aflat despre terapia cu delfini de la parintii unor copii cu paralizie cerebrala si autism. Am citit imediat pe internet despre beneficiile (ultrasunetele emise de delfini ajuta dezvoltarea creierului) acestei terapii, despre faptul ca nu prea sunt studii medicale care sa le certifice sau sa le infirme, dar si despre marturiile unor parinti care povesteau despre progresele pe care le-au facut copiii lor.
Am trimis mail-uri, am intrebat din gura in gura, am cautat centre cat mai aproape de casa si am hotarat sa mergem la Institutul de delfinoterapie din Marmaris,Turcia, singurul care realizeaza aceasta terapie in mare, nu intr-un bazin. Din ce citisem pe net aflasem ca nu sunt primiti decat copii cu varsta peste 3 ani, iar Mihai avea 2 ani si 7 luni.
Dar pentru ca putea sa isi tina singur capul si pentru ca isi putea folosi manutele, a fost acceptat. Pentru a putea fi inclus intr-un astfel de program tu, ca parinte, completezi un formular despre situatia fizica si psihica a copilului si, in plus, trebuie sa trimiti un raport medical riguros despre diagnosticele si situatia copilului, raport semnat de medicul pediatru al copilului.

Prima terapie cu delfini
Centrul ales de noi se afla in incinta unui complex hotelier superb.Atmosfera de vacanta tarzie (am plecat in octombrie 2011) era binevenita dupa ore intregi de gimnastica chinuitoare, sedinte dureroase de acupunctura sau perfuzii din plante pe care le facuse Mihai timp de 3 luni in Beijing. La 2 ani si 7 luni, Mihai mergea foarte greu in picioare, cu piciorusul stang pe varf, si abia incepuse de 2 saptamani sa spuna mama.
Totul a inceput cu o intalnire cu terapeutul ce urma sa lucreze cu Mihai si cu trainerul delfinului. Ni s-a explicat ca vor incerca sa faca cele 10 sedinte zilnice cu acelasi delfin (din cei 5 ai centrului), tocmai pentru ca se urmareste si crearea unei legaturi intre copil si “terapeutul” lui. Intr-adevar, au fost momente atat de emotionante, in care aveai impresia ca delfinul stia exact care ii este rolul.
Am primit un costumas de neopren cu maneci si pantalonasi scurti, pentru ca ultrasunetele emise de delfini sa poata fi absorbite prin piele si sa ajunga, astfel, sa influenteze conexiunile neuronale. Am avut emotii mari cand a intrat prima oara in apa. Credeam ca se va speria de creatura cu ochi blanzi, dar care cantareste cateva sute de kilograme. Nu a plans, nu s-a speriat, insa nu parea prea interesat de giumbuslucurile delfinului care, la indemnul trainerului sau, sarea, aducea mingea sau il lasa pe Mihai sa puna piciorusele pe el.
Totul se desfasura ca intr-un joc. Atentia i-a fost captata treptat, apoi, pe masura ce numarul sedintelor crestea, devenea din ce in ce mai interesat. La ultima intalnire, terapeutul ne-a explicat ca beneficiile ultrasunetelor emise de delfini se vor vedea in 2, 3 luni. Atunci trebuia sa fim mai atenti la progresele lui Mihai. Si ne-a mai spus ca trebuie sa lucram intens cu el odata ce ajungem acasa. Pentru ca aceasta terapie le potenteaza pe celelalte. Si toate (de la kinetoterapie, logopedie, terapie ocupationala, terapia craniosacrala – de care tot la acest Institut am aflat, pe care am continuat-o si acasa) il ajuta sa obtina progrese rapide.

Din nou, in Marmaris
Urmatoarea vizita la delfini (in 2012) a debutat cu uimirea generala a terapeutilor si a trainerilor de la Institutul de delfinoterapie la vederea lui Mihai. Statea mult mai bine in picioare, facea cativa pasi independent si vocabularul lui se imbogatise (nu mai spunea doar mama, ci stia si ceilalti membri ai familiei, plus alte cateva cuvinte scurte). Stia deja ce are de facut, iar zilele de terapie s-au scurs rapid. Vizita de anul acesta a fost una spectaculoasa: deja Mihai mergea independent si incepuse sa construiasca propozitii. Iar terapeutii erau uimiti ca nu ii mai tacea gurita. Entuziasmul lui era molipsitor si abia astepta sa ajunga “a defini”.
Sedinta era o placere: pentru Mihai care radea nonstop de giumbuslucurile delfinului si se simtea in largul lui, pentru terapeut care primea pupaturi peste pupaturi cand de la Mihai, cand de la delfin, pentru trainer care se amuza de jocul lor si pentru noi, ca parinti, care ne bucuram intens de fiecare progres al baietelului nostru, dar si de faptul ca Mihai se simtea langa prietenii lui “ca pestele in apa“. Simteai ca intre toti se crease o conexiune puternica, iar delfinul se purta ca un terapeut si prieten, in acelasi timp. Era uimitor. Parca stia ca e o joaca importanta pentru Mihai.

In loc de concluzie
Si astazi, la 3 luni de cand ne-am intors din Turcia, Mihai ne intreaba cand mergem la delfini. Iar cand revede pozele ii stralucesc ochisorii si incepe sa iti povesteasca, asa cum poate el, ce facea “in Tucia”. Cred ca o considera pe Daisy (delfinul cu care facea terapie) un prieten drag pe care vrea sa il revada.
Este evident ca terapia cu delfini a contribuit la recuperarea lui. Si, poate, a potentat toate celelalte terapii pe care le face de-a lungul anului. Nu stiu sa spun care a fost procentajul sau, cum s-ar fi dezvoltat el daca nu ajungeam la acesti prieteni inteligenti inotatori. Important este ca azi Mihai merge la gradinita si acesta este primul an in care el a avut rol de ingeras la serbarea de Craciun. Nu pot decat sa multumesc pentru aceasta minune si “ingerilor marii”, asa cum mai sunt numiti delfinii.

Cum lucreaza terapeutii
Svetlana Borovaya este psihoterapeut, cu specializare in dizabilitati psihoneurologice, autoare a mai multor articole in publicatii stiintifice despre zooterapie si delfinoterapie. Svetlana a lucrat cu peste 250 de copii si adulti cu paralizie cerebrala, autism, intarziere mentala si fizica, boli genetice, fobii, afectare spinala.

Imi poti povesti despre relatia pe care o ai cu pacientii tai si despre recuperarea lor?
Am in minte toti pacientii. Plus ca raman in legatura cu ei si familiile lor, pentru ca ma intereseaza sa le aflu progresul. Am lucrat cu o fetita cu paralizie cerebrala, intarziere de dezvoltare, elemente de comportament autist. Am inceput cand avea 7 ani si acum a venit deja de 4 ori. Cand am inceput spunea doar 15 cuvinte si putea merge cu greutate doar daca era sustinuta de ambele maini. Acum, dupa ce a venit deja de 4 ori, spune propozitii si nu numai ca merge, dar alearga independent. In timpul sesiunilor cu delfini cantam si spunem poezii impreuna.
Toate aceste progrese se datoreaza si preocuparii constante a parintilor ei de a face si alte terapii. Insa, din pacate, nu avem intotdeauna astfel de rezultate. Tine de fiecare persoana in parte. Terapia cu delfini nu este un miracol, nici o pastila care alunga durerea, ci un tratament care poate oferi progrese vizibile mai rapid. Plus ca potenteaza efectul altor terapii pe care pacientul le face ulterior. Am avut cazuri cu copii care nu puteau vorbi sau aveau probleme de a intra in contact cu alte persoane, care acum merg la scoli normale.

Nu prea exista studii in acest domeniu…
Sunt doar cateva studii in domeniul terapiei cu delfini, tocmai pentru ca aceasta terapie este foarte complexa, plus ca e dificil si costisitor sa organizezi astfel de experimente. Este, insa, cunoscut impactul pe care il au ultrasunetele emise de delfini asupra organismului uman.
Sub influenta acestora, se intensifica schimburile neuronale Si este imbunatatita intreaga activitate a sistemului nervos. Un alt element in cadrul acestei terapii este interactiunea, comunicarea cu delfinii. Ei sunt creaturi foarte sociale care comunica nonverbal si ii “invita“ si pe copii sa faca acelasi lucru. Iar cei care au dificultati de vorbire si comunicare, se “deschid“ in urma terapiei. Comunicarea cu delfinii ii motiveaza pe copii sa “execute” alaturi de terapeuti diverse exercitii educationale.

Care este rolul terapeutului in aceasta terapie?
Poti fi terapeut in cadrul terapiei cu delfini doar daca ai o educatie de terapeut, la baza (kinetoterapeut sau psiholog).Pentru ca lucram cu boli diferite, intalnim situatii diferite. Si delfinii lucreaza diferit. Si copiii, in functie de problemele pe care le au. Alegem cu grija exercitiile pentru fiecare copil, cele care vor stimula cel mai bine zona cu probleme a fiecarui pacient in parte. Pot fi exercitii fizice sau taskuri care ii ajuta in procesul de intelegere sau dezvoltare mentala.
Totul se desfasoara ca o joaca intre copil si delfin. Iar conexiunea emotionala intre pacient si terapeut este extrem de importanta, ca si conexiunea care se creeaza intre copil si delfin. Chiar daca, poate, la inceput, copiilor le poate fi teama de delfini, pe masura ce se desfasoara toate cele 10 sedinte, copilul si delfinul devin prieteni. Prin urmare, terapia cu delfini nu este o terapie pasiva, in care pacientul doar este expus ultrasunetelor emise de delfini. Aceasta presupune elemente de psihoterapie, terapie ocupationala, hidrokinetoterapie.

Articol publicat in revista Ce se intampla doctore.