Terapia cu cai, tratament eficient pentru copiii cu dizabilități

terapia cu cai
Sursa foto: dashinfoundation.org

Terapia cu cai sau hipoterapia este un tratament alternativ pentru reabilitarea dizabilităților motorii, a problemelor de relaționare sau limbaj care se adresează copiilor care suferă de diverse dizabilități.

Citește și: Terapia cu delfini, o speranta pentru copiii cu dizabilitati

Dacă sunteți aici, poate știți că sunt mamă de copil prematur care a rămas cu o afectare neurologică în urma hemoragiei cerebrale avute la naștere, dar și din cauza prematurității de grad mare. La naștere, mi s-a spus că Mihai, băiețelul meu cel mic, născut la 27 de săptămâni, hemoragie cerebrală de grad 3, scor APGAR 1, 39 de centimetri și 900 de grame, nu are mari șanse de supraviețuire. Sau dacă organismul lui va fi îndeajuns de puternic să reziste, șansele să fie un copil ca toți ceilalalți sunt aproape nule.

Luptător din fire, Mihai a demonstrat tuturor – nouă, celor din familie, dar și medicilor care se bazau pe experiența pe care o avuseseră până atunci cu copii atât de mici – că, uneori, diagnosticele medicale pot fi răsturnate printr-o dorință puternică de viață, muuultă perseverență, forță și, da, muultă muncă: terapii clasice, dar și o mulțime de terapii alternative încercate.

Am aflat de hipoterapie prin 2013, dar nu făcea nimeni această terapie în București. Așa că am mai mers cu el la ponei și la un centru de echitație de lângă București, știind că nu e ceea ce trebuie, dar găndindu-mă că măcar se obișnuiește cu ideea de a călări și e o activitate plăcută outdoor. Apoi, am aflat că la centrul Don Orion din Voluntari se face onoterapie, terapia cu măgăruși. Cei de la centru aveau doi măgăruși simpatici și un terapeut care știa ce presupune onoterapia. Și am mers o vreme acolo, până când  – nu-mi mai amintesc motivul – nu s-a mai făcut acolo.

Abia în 2011, când am mers pentru prima dată în Marmaris să încercăm terapia cu delfini, am văzut cum se face hipoterapie, în adevăratul sens al cuvântului Aici, ca parte a procedurilor de recuperare, Mihai a făcut și hipoterapie și terapia craniosacrală la un centru unde terapeut era un turc perfecționat în Germania.

L-am mai dus din când în când pe Mihai la călărie, știind că îl ajută să își îmbunătățească echilibrul și, abia în 2017, când medicul ortoped Alexandru Thierry ne-a îndemnat să căutăm un specialist, am aflat de Anca Nicoleta Bîlbă, de la Corina Croitoru, prietena mea de la Asociația Unu și Unu. Nu știu cum de nu am aflat de Anca mai devreme, mai ales că ea se numără printre primii patru terapeuți din Europa care au această specializare și practică terapia cu cai din 2010, timp în care peste peste 300 de copii cu diverse afecțiuni au beneficiat de această formă de terapie. Dar, important este că ne-am întâlnit, iar din primăvară, Mihai merge regulat la hipoterapie cu Anca.

Pentru că am vrut să aflu din „surse sigure” cât de eficientă este terapia cu cai, am discutat cu Anca, absolventă a cursului de hipoterapie al Asociației Americane de Hipoterapie în New Mexico și președinte al Asociației de terapii suportive HIPOTERAPIA.

Cuvântul „hipoterapie” provine din limba greacă – hippos = cal și terapia = tratament. Potrivit Asociației Americane de Hipoterapie (AHA), terapia cu cai este „o tehnică de reabilitare folosită de kinetoterapeuți, logopezi și psihoterapeuți în scopul obținerii unor răspunsuri la nivelul funcțiilor restante și în tratamentul dizabilităților pentru pacienții cu disfuncții neuromusculoscheletale”.

hipoterapia terapia cu cai autism
Sursa foto: wecanride.org

Potrivit Equine Assisted Therapy, terapia cu cai datează încă din 1960, când specialiști din Elveția, Germania și Austria au observat că pacienții cu diverse deficite neuromotorii reacționează foarte bine în compania animalului și prezintă îmbunătățiri la nivel psiho-social.

Ceea ce diferențiază această formă de terapie de alte tehnici de reabilitare este faptul că se desfășoară în aer liber, nu în spații închise, cum ar fi centrele terapeutice sau sălile de gimnastică.

Terapia cu cai prezintă numeroase beneficii pentru copiii și adulții cu dizabilități. Este o metodă de reabilitare plăcută, care creează o legătură aparte între pacient și animalul terapeutic, respectiv calul special pregătit. Studiile recent realizate au arătat că terapia cu cai poate îmbunătăți semnificativ echilibrul, mobilitatea articulațiilor, circulația sângelui, reflexele motorii, forța și coordonarea mișcărilor.

Terapia cu cai este indicată în numeroase afecțiuni, precum: autism, paralizie cerebrală, artrită, scleroză multiplă, sindromul Asperger, paralizie post-accident vascular cerebral, leziuni la nivelul coloanei vertebrale etc.

terapia asistata cu cai
Sursa foto: nceft.org

 

Studiu despre terapia cu cai

În vederea identificării beneficiilor terapiei cu cai, a fost realizată o cercetare pe un grup de 64 de copii, cu vârste cuprinse între 2 și 14 ani – 41 în grupul de studiu și 23 în grupul de control. Copiii din grupul de studiu prezentau diagnostice precum autism, ADHD, paralizie cerebrală și epilepsie și au participat, fiecare, la câte 20 de ședințe de terapie, într-un interval de 3 luni.

Sursa foto: Facebook

„După acest interval, rezultatele au arătat că peste 70% din cei 41 de subiecţi din grupul de lucru au progresat vizibil sau chiar semnificativ statistic. Evaluarea  finală  a deprinderilor a arătat că cel mai mare progres a fost înregistrat la deprinderile de comunicare, timp liber, viața acasă, autoîngrijire și sănătate și siguranță. Cea mai mică  evoluție a fost evaluată la utilizarea resurselor comunității, ceea ce era de așteptat, având în vedere gravitatea tulburărilor evaluate, vârsta subiecților și hiperprotecția tradițională a familiilor care au un membru cu dizabilitate. Este de presupus că un timp mai îndelungat de terapie cu ajutorul calului ar crește scorul general de adaptare la acești subiecți”, spune Anca Bîlbă.

Terapia cu cai: beneficii constatate

Iată ce alte efecte benefice a avut terapia cu cai, conform specialistului:

  • Din punct de vedere emoțional, toți copii au reacționat pozitiv la această terapie. Din discuțiile avute cu părinții și din observațiile personale, terapia cu cai a avut un puternic impact emoțional, relația stabilită între copii și cal având caracter motivațional.
  • Copiii au fost complianți la terapie, răspunzând cerințelor terapeutice cu plăcere și implicare, au reținut sarcinile de lucru cu o acuratețe mult crescută comparativ cu alte sarcini zilnice.
  • Această relație între copii și cal a adus modificări comportamentale pozitive în rândul copiilor, care au devenit mai calmi, mai atenți și mai implicați. Toți copiii își manifestau dorința de a veni la întâlnirea cu caii. Marea majoritate nu au perceput această activitate ca având caracter terapeutic, acest motiv contribuind la scăderea rezinstențelor față de cerințe și de sarcini.
  • În cazul celor trei copii cu tulburare asociată de deficit de atenție, s-a observat o îmbunătățire a timpului de lucru, a atenției și a memoriei. Copiii și-au însușit corect regulile comportamentale caracteristice terapiei.

  • În cazul copiilor cu tulburări din spectrul autist, cele mai bune rezultate au fost înregistrate la următoarele arii de deprinderi adaptative: comunicare, deprinderi funcționale școlare, audirecționare, sănătate și siguranță, viața acasă, autoîngrijire.
  • În situația copiilor cu afecțiuni motrice, rezultatele sunt următoarele: din cei trei copii cu afecțiuni motorii, unul cu diagnostic de dipareză spastică a avut o creștere a deprinderilor adaptative în toate domeniile. Copilul cu hemipareză a înregistrat o scădere, iar subiectul cu tetrapareză și retard intelectual nu a înregistrat nicio modificare în aria de deprinderi adaptative.

Terapia cu cai produce efecte pozitive atât în dezvoltarea copiilor cu tulburări din spectru autist, cât și a celor cu deficit de atenție și hiperactivitate cu un puternic impact emoțional. De asemenea, cercetările confirmă faptul că hipoterapia merită să facă parte din terapiile recuperatorii ale tulburărilor neuropsihice și, mai ales, merită să fie testată într-un număr mai mare de afecțiuni cu același caracter.

„Hipoterapia ajută subiecții să relaționeze adecvat în societate, să găsească soluții adaptative unor probleme și să își ridice nivelul de independență față de familie și societate”, concluzionează psihoterapeutul.