La multi ani, Mihai Stefan!

Astazi m-au napadit emotiile. Imi amintesc de o zi de vineri, 8 mai 2009, cand l-am adus pe lume pe cel de-al doilea baietel al meu. Speriata si fara prea multa speranta (pentru ca venise pe lume la 27 de saptamani, scor APGAR1 si o hemoragie cerebrala de grad 3) l-am sunat pe Teodor, baiatul meu cel mare, care mi-a fost alaturi in cele 6 luni de sarcina, la fiecare control, ecografie sau test de sange. Tocmai pentru ca isi dorise atat de mult un frate.
El a fost primul pe care l-am anuntat ca fratiorul lui a hotarat sa vina mai devreme.
Cu o intelepciune ce ii sfida cei 7 anisori, Teo mi-a spus cu un glas hotarat ca, desi e fragil si foarte mic, totul va fi bine. A facut aceeasi afirmatie si dupa ce l-a vazut in sectia de terapie intensiva (nu stiti ce greu mi-a fost sa decid daca e sau nu cazul ca Teo sa-si vada fratiorul care se lupta pentru fiecare clipa de viata). Mi-amintesc cand a scos mana de sub halatul de spital sa il mangaie, mana lui parea uriasa pe langa capsorul cat un pumn de copil. Un capsor ce masura, cu tot cu trupul firav si gelatinos, nu mai mult de 39 de centimetri. Un capsor ale carui urechiuse erau ca niste boabe de fasole din plastilina care se indoiau de fiecare data cand bebelusul cu vene mai subtiri decat acele seringilor se intorcea de pe o parte pe alta.

Un capsor ale carui urechiuse erau ca niste boabe de fasole din plastilina care se indoiau de fiecare data cand bebelusul cu vene mai subtiri decat acele seringilor se intorcea de pe o parte pe alta.


La 10 minute dupa ce m-au dus intr-un salon cu proaspetele mamici, in timp ce 6 medici se chinuiau sa il tina in viata pe baietelul de 1100 de grame ( ii introduceau aer in plamani cu o pompita din plastic, clipe pretioase in care medicul neonatolog Roxana Culcer incerca sa incropeasca un ventilator din 4 stricate) l-am sunat pe Teo. Voiam sa hotaram ce nume ii punem sufletelului care venise pe lume atat de devreme si cu sanse atat de mici. Dupa ce mi-a spus ca totul va fi bine (repet, cu siguranta unui intelept de 7 ani), Teodor a ales sa ii spunem Stefan.
Dupa liste intregi de nume de fata (la prima ecografie fusesem anuntati ca vom avea o mica balerina), Teodor s-a reorientat spre nume de baieti cand ni s-a spus ferm ca in burtica e un baietel. Influentat de filme ca Troia, baiatul meu cel mare adauga pe lista nume ca Otto, Brad sau Ahile. Nasterea ne-a luat prin surprindere si n-am apucat sa hotaram exact numele, mai ales ca ultimele doua luni au fost cu mari emotii. Insa, in primele momente dupa nastere, stiam ca are nevoie rapid de un nume. Pentru ca medicii, tinand cont de starea lui de sanatate, ne-au recomandat sa il botezam.

 Pentru ca medicii, tinand cont de starea lui de sanatate, ne-au recomandat sa il botezam.

Mihai Stefan.
Mihai, pentru ca acesta a fost numele care mi-a venit in minte in lungile dialoguri pe care le aveam cu sufletul ce-mi crestea in pantec in serile lungi petrecute impreuna in spitalul Universitar. Si Stefan, pentru ca asa si-a dorit Teo.  Stefan nu era pe niciuna dintre listele lui Teo, dar, cu siguranta a fost exact numele puternic de care avea nevoie un sufletel de luptator!
Multumesc Teodor pentru increderea fantastica pe care mi-ai insuflat-o!
Multumesc, Mihai Stefan ca m-ai ales sa iti fiu mama!
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentUrmeaza nopti magice
Articolul următorTurbo Detox