Copiii hiperkinetici

Copiii hiperkinetici

Psihoterapeutul Constantin Cornea mi-a explicat pe indelete ce inseamna sa ai un copil hiperkinetic.

Fiecare clipa alaturi de Mihai, baiatul meu cel mic este o adevarata aventura. Este un copil cu o energie debordanta, care da gata in cateva ore o mama, o bunica si o bona cu multa forta. Am inteles ca prematuritatea vine la pachet si o cu o doza in plus de energie. Si, tocmai ca sa ma lamuresc eu, dar poate si alte mamici cu copiii cu energie, am stat de vorba cu un psihoterapeut. Constantin Cornea mi-a explicat pe-ndelete cum stau lucrurile cu copiii hiperkinetici. Am inteles ca acest sindrom hiperkinetic este foarte frecvent si afecteaza aproape 3% dintre copiii de varsta scolara, fiind intalnit cu preponderenta la baieti, raportul fiind intre sase si opt baieti pentru o fata. Cercetarile de pana acum spun ca acest sindrom ar putea fi datorat unei disfunctii cerebrale (maturare intarziata, legata eventual de anomalii ale metabolismului cerebral).  Concluzia psihoterapeutului? Hiperkinezia este o afectiune si ar trebui tratata ca atare.

Simptomele sunt urmatoarele: copilul afectat de acest sindrom nu poate sta pe loc. El se agita fara incetare pe scaun, nu poate sta la masa, cauta sa aiba activitate fizica mai mereu si este destul de stangaci in ceea ce priveste gesturile. De asemenea prefera sa treaca cu rapiditate de la o activitate la alta si este mai mereu impulsiv si indisciplinat, eventual facand crize de manie, fara sa se poata concentra prea mult la o activitate. Problema majora este ca aceasta hiperactivitate il face greu de acceptat de mediu, de ceilalti copii si de asemenea de educatoare sau profesoare mai tarziu.

Aceste tulburari debuteaza, in general, inaintea varstei de 4 ani si dureaza in principiu cam toata copilaria, urmand a se atenua destul de des in perioada pubertatii. Alte probleme care se asociaza acestei afectiuni pot fi dislexia sau disortografia.

In privinta diagnosticului si a tratamentului se recomanda evaluarea cat mai devreme de catre: un medic pediatru, un psihiatru sau un psiholog.

Tratamentul poate consta in psihoterapie comportamentala, terapie cu un logoped sau medicatie: psihostimulante, antidepresoare. De asemenea este bine ca si mama sa fie evaluata si in cazul in care se constata ca aceasta a suferit o trauma atunci cand a constientizat afectiunea copilului sau sa faca si ea sedinte de psihoterapie pentru a invata cum sa se comporte cu un copil cu aceasta afectiune.

Deci liniile mari ce trebuiesc urmate ar fi: consiliere pentru mama pentru a invata cum sa educe un copil cu hiperkinezie, iar pentru copil consiliere sau tratament medicamentos. Un alt aspect pe care este bine sa il subliniem consta in faptul ca este bine ca aceasta afectiune sa o transformam din boala in calitate si acest lucru se poate intampla daca dam copilul la un sport. Aici afectiunea lui, energia in surplus pe care o are il poate face sa aiba rezultate mult peste medie, il poate transforma in campion. Pentru aceasta se recomanda in principiu sporturi care sa nu contina violenta, pentru a nu stimula furia din spatele energiei ci invers, iar aceste sporturi pot fi: inot, atletism, etc.

Astfel putem considera ca acest copil este o binecuvantare prin prisma rezultatelor sportive, chiar daca de cele mai multe ori rezultatele la invatatura nu sunt de exceptie. Rezultatele scolare prin consilierea mamei si a copilului vor da roade mai tarziu. Dar este bine sa stim ca educarea si cresterea copiilor trebuie sa aiba la baza abilitatile lor innascute, nu dorintele noastre nesatisfacute. Iar hiperkinezia asa cum am aratat mai sus poate constitui o abilitate de exceptie atunci cand vorbim despre sport. Putem avea acasa un mic campion, care nu invata exceptional dar care ne poate oferi afectiune, dragoste si rezultate in modul lui. Foarte multi campioni sportivi au suferit de aceasta afectiune si nu au stiut. Bucurati-va ca aveti un copil minunat care va poate aduce foarte multe bucurii daca urmati sfaturile de mai sus.