ABCD Kids si Campionii speciali

ABCD Kids si Campionii speciali

O competitie in care nu au existat bariere. De niciun fel. Nici de limbaj, nici de miscare. Doar copii care sau aliniat entuziasmati la START.

Am avut multe emotii pe 16 mai. Din mai multe motive. In primul rand, era primul eveniment in care eram implicata datorita Asociatiei ABCD Kids, o asociatie creata cu mult drag pentru copiii cu dizabilitati. A fost momentul in care acest proiect a devenit public, proiect in spatele caruia se ascund cateva luni bune de munca si cativa ani de implicare in evenimente caritabile.
Apoi, a fost o premiera sa vorbesc  alaturi de prietenul meu si co-fondatorul Asociatiei, Prem Roopchandani, despre acest proiect unei audiente atat de numeroase si… speciale. A fost o bucurie sa fim printre sponsorii acestei competitii, sa putem sa le oferim  tricouri tuturor celor peste 1000 de participanti si ghiozdane complet echipate celor 300 de castigatori.
Sunt oarecum obisnuita sa fiu in prezenta copiilor cu dizabilitati, datorita experientei cu baietelul meu cel mic prin diverse centre de recuperare. Insa, vineri, am avut emotii sa vad atatia copii speciali la un loc. A fost o zi minunata – chiar daca la final ploaia torentiala ne-a facut sa fugim rapid din Parcul florilor – in care am vazut atata bucurie pe chipurile copiilor. Fie ca abia mergeau, nu auzeau sau nu vedeau bine, ori aveau sindromul Down, copiii cu dizabilitati emanau atata energie pozitiva, forta si determinare, incat, noi, toti ceilalti am invatat in acea zi o lectie. A fost atat de emotionant sa le vezi hotararea pe chipuri, dar si implinirea ca s-au aliniat la START (fie ca au participat la cross, sah, tenis de masa, fotbal sau la probele artistice) cu copii fara dizabilitati. I-am admirat si mi-au dat lacrimile.
Si am mai fost emotionata pentru ca baiatul meu cel mare si-a dorit sa participe la proba de fotbal, alaturi de alti 8 colegi de la Colegiul National George Cosbuc. Discutiile dinaintea competitiei in care isi spuneau unul altuia ca trebuie sa aiba grija de copiii cu dizabilitati in timpul jocului, sa nu ii faulteze, dar totusi sa castige, m-au pus pe ganduri. Am inteles ce ei stiau deja: nu participau pentru a castiga, ci mai mult pentru a le fi alaturi celor mai putini norocosi.O alta emotie puternica.

A fost o experienta unica. Incredibila. Sa vezi atatea suflete frumoase la un loc. Sa fii luata de val de bucuria si entuziasmul tuturor, si, abia dupa un timp sa realizezi ca unii poate nu vad bine, sau nu aud tot ce vrei sa le spui, sau poate nu percep tot ceea ce se intampla. Dar asta nu le stirbeste din frumusete, inocenta si… curaj, determinare si dorinta apriga de autodepasire. Am invatat ca bucuria nu tine cont de dizabilitati, ca acesti copii mai putin norocosi  au o forta inimaginabila care ii ajuta sa treaca de orice bariere. Fie ca barierele sunt locomotorii, de limbaj, de exprimare sau de perceptie.
La finalul competitiei, cand ploaia ne-a risipit care-ncotro,  inca se mai auzea ecoul multor glasuri cristaline si parca plutea in aer bucuria intensa a copiilor cu dizabilitati. Si am realizat ca, intr-adevar, acesti copii speciali fac totul cu o bucurie intensa, care, parca, noua celorlalti, ne lipseste…
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentFrom heart
Articolul următorUn zambet de copil