ABCD Kids sau cum sa crezi in miracole

ABCD Kids sau cum sa crezi in miracole

Un vis care s-a implinit si se inscrie pe lunga mea lista de miracole!

Mi-au placut dintotdeauna copiii. Pofta lor de viata, bucuria care le inveseleste chipul instant, sclipirea din privire si zambetul poznas. Curiozitatea, franchetea cu care iti spun cele mai mari si simple adevaruri, naturaletea, faptul ca nu stiu sa tina suparare, privitul direct in sufletul tau, toate si multele pe langa, m-au transformat in cel mai mare fan al lor.
Iar copiii care, dintr-un motiv sau altul, au venit pe lume cu anumite deficiente sunt si mai aproape de sufletul meu. Cu siguranta experienta traita alaturi de Mihai, baiatul meu cel mic, m-a facut sa descopar aceasta „lume” a copiilor cu dizabilitati. O lume in care lupta pentru fiecare progres este uriasa, dar si satisfactiile sunt pe masura. O lume in care exista suferinta, dar si multa bucurie. O lume ai caror copii sunt cei care ne ofera noua, parintilor, sau terapeutilor si medicilor din jurul lor, cele mai importante lectii de viata. Ne invata zi de zi ce inseamna sa cazi si la propriu si la figurat de zeci, sute de ori, si sa te ridici de fiecare data cu zambetul pe buze. Ne invata ce inseamna sa fii puternic, sa lupti, sa nu te descurajezi, sa crezi, sa te bucuri de fiecare clipa…. Chiar daca multi dintre ei sunt in scaune cu rotile, altii abia intrezaresc, unii poate n-au auzit niciodata glasul mamei sau, poate, au fost diagnosticati cu o boala incurabila.Si, cu toate astea, ei zambesc. Pentru ca sunt niste invingatori. Pentru ca fiecare zi este o dovada ca si-au depasit limitele, pronosticurile medicale sau asteptarile celor care, sa zicem, le evalueaza deficientele.
De la ei am invatat sa ma bucur de viata. Sa nu ma mai plang pentru orice fleac. Sa fiu recunoscatoare pentru ca vad, aud, pot merge pe propriile picioare.
Pentru ei am infiintat alaturi de un om cu suflet mare Asociatia ABCD Kids. Pentru ca ei sa poata avea o sansa reala in viata asta. Pentru ca dizabilitatile pe care le au sa nu ii condamne la singuratate, sa nu ii excluda din societate. Pentru a-i sprijini in lupta lor pentru normalitate.
Cum a inceput totul…
Si povestea nasterii Asociatiei se inscrie in lunga lista de miracole ce mi s-au intamplat in viata asta. Imi incoltise aceasta idee de ceva vreme in minte, dar nu aveam nici finantarea si nici timpul pentru a face acest pas. Insa, pentru a mi se intari convingerea ferma ca toate au un scop si se intampla cu un motiv, pe 6 decembrie, la serbarea de Sfantul Nicolae de la Scoala pentru copiii cu deficiente de vedere, am avut o revelatie. Am inteles intr-o secunda ca trebuie sa fac ceva pentru copiii cu dizabilitati. Ma aflam acolo alaturi de colegii mei de la Clubul Rotary Levant si ofeream cadouri copiilor. Proiectele mele de caritate din trecut avusesera in prim plan copiii din comunitatea de la Valea Plopului, niste copii minunati, unii orfani, dar fara vreo problema de sanatate. Cand am vazut copiii nevazatori mergand cate 4, 5 de manuta si avand in fruntea sirului un copilas care intrezarea mai bine sau cand un baietel de vreo 4 anisori m-a intrebat cum arata cerul sau ce inseamna „albastru”, am avut o strafulgerare. Am inteles atunci ca acesti copii aveau nevoie de mine si de asa zisa mea experienta de 4 ani si jumatate alaturi de un copil cu deficiente auditive si motorii.
Cu ideea ce-mi strafulgerase mintea m-am trezit in fata lui Prem Roopchandani, un rotarian cu multe fapte caritabile la activ. Si m-am auzit spunandu-i ca vreau sa fac o Asociatie pentru copiii cu dizabilitati. In secunda urmatoare i s-a luminat chipul si mi-a zis ca isi doreste acelasi lucru. “Stiu si ce nume sa ii punem: ABCD kids, de la Autism, Blind, Cancer&Cerebral Palsy si Deaf”.
Au trecut 4 luni si iata ca Asociatia noastra exista in mod oficial. Ni s-au alaturat prieteni dragi, oameni cu suflet mare, am fost incurajati si sprijiniti.
Acum incepe drumul nostru. Pentru niste suflete curate care stiu, din pacate, ce inseamna suferinta. Dar care se bucura enorm pentru fiecare raza de soare. Fie ca o vad, sau doar o simt!

P.S. Aceasta Asociatie nu ar fi luat fiinta daca Mihai nu ar fi venit in viata noastra si nu ne-ar fi invatat zilnic ce inseamna sa fii un luptator.
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentAripi pentru ingeri
Articolul următorFrom heart